BeLegal

Deosebirile dintre taxe și impozite

Impozitul constituie instrumentul esenţial cu ajutorul căruia statul îşi mobilizează resursele financiare necesare pentru îndeplinirea funcţiilor sale specifice. Impozitul reprezintă o sursă importantă de finanţare a cheltuielilor publice.
Resursele financiare publice sunt formate preponderent din impozite. Impozitul este un instrument cu caracter istoric şi cu implicaţii asupra sferei economico - sociale, fiind întotdeauna un mijloc tradiţional de constituire a veniturilor statului.
În aspect social - economic, impozitele reprezintă relaţiile financiare prin intermediul cărora se prelevează o parte din veniturile şi/sau averea persoanelor fizice şi juridice la fondurile de resurse financiare publice. Aceasta prelevare are caracter obligatoriu, definitiv, cu titlu nerambursabil şi fără contraprestaţie imediată şi directă din partea autorităţilor publice.
Conform art. 6 alin. 1, din Codul Fiscal al Republicii Moldova, impozitul este o plată obligatorie cu titlu gratuit, care nu ţine de efectuarea unor acţiuni determinate şi concrete de către organul împuternicit sau de către persoana cu funcţii de răspundere a acestuia pentru sau în raport cu contribuabilul care a achitat această plată.
Caracterul obligatoriu al impozitelor reiese din faptul că plata lui este impusă cetăţenilor şi agenţilor economici prin lege, cel mai frecvent - prin Constituţia ţării. Dreptul de a introduce impozite şi taxe îl au autorităţile publice. Organului legislativ suprem (Parlamentului) îi revine prerogativa de instituire a sistemului fiscal prin stabilirea sistemului de impozite, formarea autorităţii fiscale, adoptarea legislaţiei fiscale, delegarea împuternicirilor privind stabilirea impozitelor regionale şi locale autorităţilor subiecţilor federaţiei şi celor locale etc. Caracterul definitiv al impozitelor indică asupra unui act juridic finalizat şi încheiat, unei hotărâri finisate şi irevocabile, asupra unei decizii categorice şi nestrămutate prin acţiunea de impunere fiscală.
Titlul nerambursabil al impozitului semnifică faptul că după încheierea operaţiunii financiare de prelevare a impozitului acesta nu mai poate fi restituit contribuabilului sau înapoiat plătitorului. Cu toate că tehnicile operaţionale fiscale în unele cazuri prevăd procedura retrocedării unor sume de bani către contribuabili, aceasta nu se referă la impozite ce se înscriu în cadrul prevederilor legale.
Plata impozitului fără contraprestaţie directă şi imediată înseamnă că plătitorul de contribuții nu va primi îndată şi nemijlocit careva bunuri sau servicii. Cu toate că din contul impozitelor se formează fondurile financiare publice utilizate pentru furnizarea către persoanele fizice a serviciilor gratuite din domeniul social – cultural, protecţiei sociale, serviciilor publice generale, apărării, etc. şi către persoanele juridice sub formă de subvenţii, subsidii, dotaţii etc., nu există nici o legătură directă cu caracter valoric sau de altă natură (mărime, timp, oportunitate, plenitudine etc.) între achitarea impozitelor şi beneficierea de bunuri publice.
Sarcina achitării impozitelor şi taxelor revine tuturor persoanelor fizice şi juridice care realizează venit dintr-o anumită sursă prevăzută de lege sau posedă avere impozabilă. Sursele de venituri sunt salariile, profitul, renta, dobânda, dividendele etc. La averea impozabilă se referă cel mai frecvent pământul, imobilul etc.
Taxele fac parte din categoria impozitelor indirecte. În sensul dat, impozitele indirecte, exprimă o sferă mai limitată a relaţiilor de producţie, fiind doar o parte a celor de distribuire, sau mai precis a celor de redistribuire.
Potrivit art. 6 alin. 2 din Codul Fiscal al Republicii Moldova, taxa este o plată obligatorie cu titlu gratuit, care nu este impozit. Taxa reprezintă acele obligaţii băneşti pe care trebuie să le achite persoanele fizice şi juridice pentru diferite prestaţii efectuate de autorităţile publice şi constă în sumele de bani prevăzute de hotărâri sau ordonanţe guvernamentale.
Drept formă a impozitelor indirecte, taxele reprezintă plăţile pe care le fac diferite persoane fizice sau juridice pentru serviciile efectuate în favoarea lor de anumite instituţii de drept public. Taxele întrunesc majoritatea trăsăturilor specifice impozitelor directe şi anume:
caracter obligatoriu;
titlu nerambursabil;
urmărire în caz de neplată.
De altfel, taxele se caracterizează printr-o serie de trăsături specifice, şi anume: reprezintă o plată neechivalentă pentru servicii sau lucrări efectuate de organe sau instituţii care primesc, întocmesc sau eliberează diferite acte, prestează servicii şi rezolvă alte interese legitime ale persoanelor fizice sau juridice. Nu şi în ultimul rînd, enunţînd deosebirile dintre impozite şi taxe, vom spune că între impozite şi taxe există unele deosebiri. Astfel în cazul impozitului lipseşte cu totul obligaţia prestării unui serviciu direct şi imediat din parte societăţii, situaţia fiind inversă în ceea ce priveşte taxele.
Deosebiri între impozite şi taxe există şi în ce priveşte modul de determinare a cuantumului acestora. Astfel, cuantumul impozitului se stabileşte, în principal, în funcţie de venitul impozabil, în timp ce mărimea taxei este influenţată, în general de natura servicilui prestat.
Termenele de plată sunt stabilite la date fixe - pentru impozite - şi în momentul solicitării sau după efectuarea prestaţiei serviciilor - la taxe. În ce priveşte deosebirile din punct de vedere al echivalentului, în unele cazuri aceasta are un caracter relativ deoarece sunt reglementate şi taxe care se percep fără un echivalent direct şi imediat, precum şi taxe care numai în parte reprezintă echivalentul serviciului prestat (de exemplu, taxele care se datorează anual de către persoanele fizice care posedă mijloace de transport ).

12.11.2020